Difestia si rata metabolica

Digestia și reglarea metabolismului

Transformarile alimentelor, în tubul digestiv

Faptul că celulele și țesuturile își mențin echilibrul dinamic de-a lungul vieții unui organism arată în mod clar că procesele metabolice sunt bine controlate. Celulele și întregi țesuturi sunt într-o continuă moarte, dar, cu toate acestea, toate ingredientele chimice care formează noi celule și produșii lor sunt produse, furnizate de metabolism, formând o balanță aproape perfectă.

Compoziția hranei necesare pentru digestia zilnică

Cu toate că cele trei mari grupe de compuși-proteine, lipide, glucide au compoziții chimice diferite și urmează căi biochimice separate, la un anumit stadiu din rația metabolică, toate formează compuși carbonici.

Proteinele

Proteine complexe sunt absorbite și tranformate în 20 aminoacizi care sunt necesare la formarea anabolismului. Aminoacizii se mai pot transorma și mai departe pentru a forma secreții interne cum ar fi hormonii și enzimele digestive. Aminoacizii în exces sunt necesari pentru înlocuirea celulelor copului și fluidelor sunt catabolizați în două etape.

Prima se constituie din înlăturarea nitrogenului – parte componentă a moleculei – și apoi este unit cu carbon și oxigen pentru a forma ureea și acidul uric, care sunt produșii nitrogenați ai metabolismului proteinelor. Al doilea proces constă în dezcompunerea fiecăruia dintre aminoacizii rămași pentru a forma alți compuși care sunt apoi catabolizați. Produșii finali ai acestei porții de proteine sunt dioxidul de carbon și apă.

Glucidele

Sunt absorbite ca simple zaharuri, în special glucoză. Dacă rămân în sânge la un nivel aproximativ constant, glucoza este catabolizată pentru a satisface nevoile corpului de energie. În acest proces, glucoza moleculară se desface în compuși carbonici care sunt imediat oxidați devenind dioxid de carbon și apă și apoi eliminați. Dacă nu este folosită imediat pentru obținerea energiei, glucoza este transformată în glicogen și depozitat în ficat și în mușchi. Când aceste rezerve sunt pline, glucoza este transformată în grăsime și este depusă în stratul adipos.

Lipidele

În digestie, grăsimile sunt descompuse în componenții lor: glicerina și acizii grași. Acestea sunt apoi sintetizate în colesterol și fosforo-lipide care circulă în sânge. Grăsimile pot fi sintetizate în structura organismului sau stocate în țesuturi pentru atunci când va avea nevoie de ele, ca și glucoza și ele sunt transformate în dioxid de carbon și apă. Toate organismele depind de energia din hrană pentru a trăii. Energia hranei este exprimată în calori. Glucidele au cam în jur de 4.1 calorii pe gram, proteinele au 5.7, iar lipidele 9.3.

Cu toate ca și celulele umane se comformează acelorași reguli la care se supun și mașinile, modul lor de funcțiune are mult mai multe funcțiuni. O calitate unică a sistemului uman este abilitatea lor de a-și consuma propriile lor țesuturi după ce au terminat toate celelalte resurse de energie.

Sistemul Digestiv

Se constituie din organe specializate în schimbarea mâncării din punct de vedere chimic în vederea absorției ei de către țesuturile corpului. Acest proces, numit digestie, variază de la o vertebrata la alta, dar la om întâlnim un sistem foarte complex și bine dezvoltat.

Digestia se constituie, implică, ruperea componenților organici în simple substanțe solubile care pot fi absorbite de țesuturi. Acest proces mai implică reacții catalizatoare între hrana ingerată și enzimele secretate în tubul intestinal.

Digestia include și procese chimice, dar și mecanice. Cele mecanice includ mestecatul, care fărămițează hrana, acțiunea mistuitoare a stomacului și acțiunea contractilă a intestinului. Contracțiile acestuia mișcă hrana prin tubul digestiv și cu diferite secreții. Au loc trei reacții chimice: transformarea glucidelor în glucoză, ruperea proteinelor în aminoacizi și transformarea lipidelor în acizi grași și glicerina. Aceste procese au loc datorită unor anumite enzime.

Când mâncăm cele șase glande salivare produc secreții care se amesteca cu hrana. Saliva face ca glucidele să devină substanțe mai simple, dizolvând mâncarea solidă pentru a o pregăti pentru acțiunea secrețiilor intestinale. În același timp ea stimulează secreția enzimelor digestive și lubrifică pereții cavității bucale și a esofagului pentru a putea trece hrana.

Acțiunea stomacului și a intestinului

Sucurile gastrice conțin agenți ca acidul hodrocloric și unele enzime. O altă funcție a digestiei stomacale este de a elibera gradat materialele în intestinul subțire, unde digestia este terminată. Unii compuși ai sucului gastric devin activi doar când sunt expuși alcalinității intestinului subțire, secreția e stimulată de mestecat și înghițit și chiar și de sentimentele datorate vederii sau gândirii la hrană. Prezența hranei în stomac stimulează de asemenea producerea secreției gastrice.

Cea mai mare parte a digestiei are loc în intestinul subțire unde cele mai multe produse alimentare sunt mai departe hidrolizate și absorbite. Materialele predigerate furnizate de stomac sunt supuse acțiunii a trei puternice lichide digestive: sucul pancreatic, sucul intestinal și sucul elaborat de bilă. Aceste lichide neutralizează acidul gastric, terminând faza gastrică de digerare.

Sucul pancreatic

Sucul pancreatic este introdus īn intestinul subtire prin diferite intrari. El contine enzime care despart proteine complexe īn compusi simpli care pot fi absorbiti si folositi īn reconstructia proteinelor din corp. Secretia sucului pancreatic este stimulata de ingestia proteinelor si a lipidelor.

Sucul intestinal

Sucul intestinal este secretat de intestinul subtire contine un numar de enzime, rolul lui fiind de a completa procesul īnceput de sucul pancreatic. Secretia sucul intestinal este stimulat de presiunea mecanica a hranei partial digerate īn intestin.

Rolul bilei īn digestie este acela de a ajuta īn absorbtia lipidelor prin combinarea cu ele pentru a forma structuri numite micelii care sunt solubile īn sange. Secretata de ficat bila este eliminata ca raspuns la grasimile din stomac si intestinul subtire.

Transportul produsului digerat prin peretele intestinului subtire poate fi ori pasiv ori activ. Sodiul, glucozele si multi aminoacizi sunt transportati activ. Produdele digestiei sunt asimilate īn organism prin peretele intestinului subtire care are posibilitatea de a absoarbe selectiv substantele nutritive, refuzand alte substante similare.

Stomacul si colonul sau intestinul gros au de asemenea posibilitatea de a absorbii apa, anumite saruri, alcool si unele droguri. Anumite catitati de proteine se crede ca trec prin bariera intestinala. Absorbtia intestinala mai are o si alta particularitate. Multe nutrimente sunt absorbite mai eficient cand organismul are mai multa nevoie de ele.

Ficatul

Cel mai mare organ intern, cantarind 1200g-1600g. Este colorat īn rosu īnchis si este situat īn partea dreapta de sus a cavitatii abdominale.

Din punct de vedere embriological, ficatul apare ca o umflatura a partii de sus a duodenului, chiar sub stomac. Spre deosebire de oricare alt organ, are doua surse de aprovizionare cu sange: artera hepatica, carand sange oxigenat de la inima si vena care īi aduce substante hranitoare de la stomac si de la intestine.

Ficatul īsi deriva propria sa sursa de sange oxigenat din artera hepatica, care se desprinde din aorta.

Sangele trece prin ficat cu un debit de aproximativ 1.4l pe minut, īn orice moment īn ficat existand cam 10% din tot sangele din corp. De asemenea contine sangele din pancreas si splina. Celulele ficatului ajuta sangele sa asimileze substantele hranitoare si sa elimine multe materiale si toxine si streroizi, estrogen si alti hormoni.

Ficatul este cel mai complex organ. Stocheaza glicerina, fier, vitamina A, multe dintre vitaminele complexului B si vitamina D, precum si altele. Produce albumina si alte proteine inclusiv multe dintre cele esentialea īn sange, cum ar fi fibrinogenul sau substante anticoagulante. Īn ficat aminoacizii sunt descompuse, nitrogenul fiindu-le extract pentru folosirea lui īn organism.

De asemenea ficatul poate folosii nitrogenul pentru a fabrica noi proteine din glucide si lipide. Pe langa multele transformari pe care le face ficatul substantelor aflate īn organism, cum ar fi: fabricarea multor substante cum ar fi carbohidrati din lipide sau proteine, sau din carbohidrati sau proteine el poate face lipide care sunt stocate si mai tarziu eliberate īn sange ca acizii grasi ce sunt arsi pentru energie, mai sintetizeaza si colesterolul. Tot el īnlatura si corpurile straine si bacteriile din sange si poate sintetiza si unele enzime.

Activitatea ficatului determina o mare cantitate de caldura, afectand temeratura corpului. Stocheaza si unii agenti antianemic produsi īn alta parte a corpului.

Metabolismul bazal

Cea mai mica cantitate de energie care este necesara pentru a mentine vitalele activitati involuntare, inclusiv respiratia, mentinerea caldurii, bataile inimii si circulatia sangelui si activitatile sistemului nervos si organelor interne.

Rata metabolismului bazal (RMB) la oameni este masurata īn asa-numita stare bazala: comfortabil reapos mental si psihic, treaz la normala temperatura a camerei, la cel putin 14 ore dupa ce a mancat. Deoarece exista o corelatie definita īntre productia de caldura si cantitatea de oxigen consumata īntr-o perioada determinata de timp. Este exprimat ca o variatie procentuala īn functie de varsta, sexul si marimea persoanei; o medie de –15 si +15 este considerata normala. RMB-ul este mai mare la barbati decat la femei, este mai mare de asemenea si la persoanele tinere, este influentat de marimea corpului si modul de nutritie si este un pic mai mic īn timpul somnului.

RMB-ul este un important mod de stabilire a unui diagnostic, mai ales īn determinarea problemelor la glanda tiroida. Inadecvata secretie tiroidiana poate duce la un metabolism foarte scazut, cu īntarzieri mentale si fizice. Īn cazul opus, cand secretia e prea mare poate stimula prea mult activitatea si RMB-ul cu peste 100%.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer